Făgărăşeanul cu braţ de fierPublicat: Marţi, 11 August 2009 16:47 (am subliniat acest lucru, ca sa nu se uite faptul ca au trecut mai mult de 2 ani de la aparitia acestui articol)" Partida de skandenberg între un om cu doua tendoane de plastic în mîna, cu jumatate de piept extirpat, cu burta goala, fara un antrenament specific versus un campion al Statelor Unite ale Americii, antrenat, dopat, motivat financiar. Toata lumea cu scaun la cap din imensul Trafford Center, Manchester, a pariat pe americanul Underwood. Chiar si organizatorii nu se asteptau la surprize si au inscriptionat cupa în avans. Fagaraseanul Ioan Puscasu ,,Ursu“ le-a dat însa toate planurile peste cap.
Confruntarea este doar cel mai recent episod din povestea unui fagarasean, care desi a fost mai tot timpul singur împotriva tuturor si-a uimit si îngenuncheat adversarii. Povestea lui Ioan Cristian Puscasu, supranumit ,,Ursul“, bate de departe filmele si are o nota de fantastic. Omul care în Fagaras face paza pe un salariu modest printre ruinele combinatului chimic reuseste sa fie în acelasi timp si un personaj important în vendettele si concursurile internationale, într-o lume a bogatasilor, a legendelor din Las Vegas, a oamenilor despre care s-au facut filme.
Ghinion ca este român si fagarasan Marele ghinion din punct de vedere sportiv pentru Ioan Puscasu este ca s-a nascut în România, iar blestemul este ca locuieste în Fagaras, într-un moment în care skandenberg-ul este un monopol bucurestean. În ciuda rezultatelor, a ambitiei, a modestiei, a vointei de fier si a titlurilor, ,,Ursu“ înca se chinuie sa strînga bani pentru a merge sa îi bata pe campioni. Drumul lui Puscasu catre certitudinea ca nimeni nu poate sa îi stea în cale în acest sport a fost unul lung si plin de sacrificii. Si-a pierdut pe drum prietenii, s-a confruntat cu meschinaria si s-a ales cu un dusman de moarte. ,,Ursu“ priveste însa cu acelasi optimism spre viitor si stie ca crede ca momentul lui de glorie este aproape.
Calit pe apele Dunarii Înainte sa fie spaima celor din skandenberg, fagaraseanul Ioan Puscasu s-a calit pe apele înghetate ale Dunarii. ,,Eram elev la Scoala Generala nr.1 si a venit de la Orsova un antrenor si a facut o selectie pentru canotaj. Am mers la o preselectie si din 300 de candidati au ales trei, printre care si eu. Am facut apoi caiac canoe pîna am terminat liceul, am iesit de doua ori campion national si am cîstigat diferite regate si concursuri. Am ajuns si în lotul national, dar am avut probleme cu genunchiul si rinichii si a trebuit sa renunt. Nu regret, pentru ca trebuia sa te antrenezi un an de zile ca sa iesi campion national si primeai drept premiu 800 de mii de lei vechi, deci o sua infima. Pentru banii astia, trageai la rame pîna îti iesea sîngele pe nas chiar si pe Dunarea înghetata. În rest, îti dadeau mîncare si cazare si echipament odata la doi ani. Puteam dupa 18 ani sa merg la Steaua, sa fac armata la ei si sa ma încadreze în club, dar nu am vrut“ spune ,,Ursu“.
Campionul Italiei din întîmplare Desi avea deja un fizic impresionant si facea skandenberg înca din copilarie, Ioana Puscasu nu visa ca o sa faca performanta în acest domeniu. Contactul lui cu sportul profesionist a venit dintr-o întîmplare. ,,Dupa ce am venit din armata am plecat în Italia, la Roma, de unde apoi m-am întors pentru ca am avut un accident de munca. Dupa ce m-am vindecat, am plecat la Brescia si acolo am dat de Federatia Italiana de Skandenberg , care era la vreo 20 de kilometri de unde stateam eu. Presedintele asociatiei avea un garaj mare, amenajat cu mese de concurs si acolo se întîlneau în fiecare sîmbata sportivii. M-a dus un prieten acolo, am intrat la masa si i-am pus pe toti de acolo. În scurt timp am devenit capionul Italiei, la categoria grea“ îsi aduce aminte ,,Ursu“.
,,Eram campion al Italiei si rupeam santierele“ Desi avea perspective mare, Puscasu nu a avut noroc în Italia. Si asta pentru ca oamenii din federatie aveau apucaturi asemanatoare cu cele ale românilor. ,,Nu stiu ce combinatii a facut presedintele asociatiei ca eu în mod normal nu putem sa concurez pentru Italia pentru ca nu aveam cetatenie. Dar daca am putut sa concurez, am batut tot si la categoria grea si la general. În scurt timp însa mi-am dat seama ca cei de acolo erau niste ticalosi. Au vazut ca am perspective si pot sa fac performanta, m-au prostit ca ma fac cetatean italian, dar dupa un an de zile m-am trezit ca eu rupeam santierele si pe ei îi durea în cur de mine. Am fost la mai multe concursuri internationale, le-am cîstigat pentru Italia, iar ei se foloseau de rezultatele mele sa ia bani de la Ministerul Sportului din Italia. Chiar daca au facut o caruta de bani pe spatele meu si eu nu m-am ales cu nimic. Asa ca m-am întors acasa“.
L-a facut pe campionul Oncescu sa plînga ,,Întors acasa, în luna octombrie din 2004 am mers la un concurs în la Oradea, de care aflasem întîmplator pe internet. Acolo nu îmi dadea nimeni nicio sansa. M-am batut cu marea vedeta Ioan Oncescu si l-am pus într- o secunda, de plîngea apoi prin vestiar. Toata sala a încremenit. Partea proasta este ca aveam doar vreo 4-5 luni dupa operatia de la mîna si mi se întinsese un tendon asa ca m-a pus Olimpiu Fat. În final am iesit pe locul 3“ spune Ioan Puscasu. Concursul de la Oradea a fost începutul unei rivalitati de moarte între fagaraseanul Puscasu si bucuresteanul Ioan Oncescu, multiplu campion national, european si mondial.
Vicecampion european În urmatorii ani, Ursu a început sa fie din ce în ce mai cunoscut în lumea skandenberg-ului din România si Europa. Chiar daca nu avea unde sa se antreneze, fagarasenul a început sa cîstige concursuri pe banda rulanta. ,,Dupa Oradea am mers la Buftea, la competitia Power Redis. Nu aveam însa tehnica, nu ma antrenasem la masa si am iesi toar pe locul III. A urmat un meci România- Ungaria, campionatul national unde am iesi pe locul II, iar din 2007 am început sa ies campion peste tot. În acelasi an am luat si bronz la Campionatul European din Suedia. Acolo am avut o gramada de aventuri. Ca sa poti sa participi trebuie sa fi între primii doi la nationale. Îndeplineam acestre conditii si am fost singurul sportiv din România. Am ajuns cu avionul la Stockholm si pîna unde se tinea concursul, la Lychem, mai erau 1.200 de km si eu nu stiam niciun gram de engleza si nu stiam nici sa cer un bilet. Am avut noroc ca am desenat pe o foaie o sageata între Stockholm si Lychem si o batrînica mi-a aratat un autocar care mergea acolo. Cînd am ajuns, organizatorii uitasera de România la deschiderea oficiala si a trebuit sa îi bat eu pe umar ca sa ma prezinte în concurs. Am avut însa satisfactia ca l-am pus pe cel mai tare rus, care luase de 5 ori titlul de campion la europene, si la final am reusit sa obtin o medalie de bronz“ spune ,,Ursu“.
Blocat de lipsa banilor ,,Dupa Europene am mers la Mondiale unde am facut o prostie si am iesit pe locul 14. L-am pus din nou pe rus, nu am fost atent la un meci, am ridicat de doua ori cotul de pe masa, si pentru ca erau multi concurenti si era un meci important am picat pe locul 14. În 2008, nu am mai participat nici la europene si nici la mondiale pentru ca au fost în Norvegia si Canada si nu am avut bani de deplasare. În schimb am luat locul I la nationale. Nu regret ca nu am mers la mondiale, pentru ca nu a fost o competitie puternica. Asa a iesit si Ion Oncescu campion mondial. Fiind la o distanta asa mare de Europa nu au participat multi sportivi de valoare pentru ca erau complicatii cu transportul si vizele. Lumea trebuie sa înteleaga ca cei mai puternici din skandenbergul amator sînt sportivii din Rusia, Ukraina, Turkistan, Uzbekistan, Targighistan, Bulgaria si Polonia. Si americanii mai au ceva sportivi buni, iar canadienii au un mare campion. Cînd am vazut lista celor care s-au batut cu Oncescu mi-am dat seama ca nu e niciun nume cunoscut, cu valoare“.
Le-a luat cupa, pe stomacul gol Din punct de vedere sportiv, anul 2009 a fost un bun pentru Ioan Puscasu chiar daca nu a avut sprijin financiar sau unde sa se antreneze. Dupa un loc doi la Campionatele Europene din Bulgaria, fagaraseanul a fost invitat la un turneu profesionist din Manchester, unde s-a luptat pe principiul ,,vendetta“ . ,, Competitia a fost organizata de Neil Pikup. El a fost de acord sa îmi faca o vendeta, si a adus un sportiv foarte valoros din America, sa fie o lupta spectaculoasa. Toata gala a fost foarte puternica avînd legende ca Michael Todd sau japonezul Yoshinobi Kanai . Organizatorii ne-au spus sa mergem linistiti, sa ne platim doar avionul ca avem acolo asigurata cazare si masa. Cînd am ajuns am constat ca avem doar cazare, fara masa. Am facut o super foame, ca nu aveam bani si în 5 zile am mîncat de trei ori. Adversarul meu, Don Underwood, venise cu doua saptamîni înainte, pe un contract baban. Organizatorii au promovat la greu americanii si eu eram acolo pe post de carne de tun. Le-am dat planurile peste cap. Si cupa care mi-au dat-o era nescrisa, pentru ca ei pregatisera o alta cupa, frumoasa si gata inscriptionata pentru Underwood. Pe 14 august trebuia sa am urmatoarea vendeta, la Palma de Mallorca, dar nu am facut rost de bani. Îmi pare foarte rau pentru ca trebuia sa ma bat cu Michael Todd, care i-a dat 6-0 lui Oncescu sau cu Yoshinobi Kanai. Nu mai e vorba de o revansa cu Underwod, pentru ca am trecut de el în clasament . Si organizatorii sînt nesimtiti pentru ca noua celor din România nu vor sa ne dea bani pe contract, desi ne batem cu cei mai buni din lume. La Manchester ne-am luptat în Trafford Center, care era de trei ori cît combinatul ca suprafata. Erau 2.500 de oameni. Le-au intrat sute de mii de lire sterline în buzunar organizatorilor si eu am facut foame acolo“ mai povesteste „Ursu“.
Lingouri de aur, doar pentru unii În ciuda tiltlurilor, a medaliilor si a nivelului la care a ajuns, Puscasu nu s-a îmbogati, ba chiar trebuie sa scoata bani din buzunar. Si asta pentru ca lumea skandenbergului e împartita în doua. Pe de o parte sînt amatorii, care cîstiga doar medalii si diplome, iar pe de alta parte profesionisti. Ca în orice sport si la skandenberg trebuie sa bagi bani ca sa produci bani. ,,Daca iesi campion european sau mondial exista o liga profesionista, finantata de un polonez. Face lupte în toata lumea si daca ai valoare te baga în circuit, îti da salariu, te antrenezi organizat si te chema la diferite vendette. În liga sînt turnee pe sume mari, poti sa cîstigi si 30.00 de euro pe meci, sau un Halrley Davidson. Si în Bulgaria, daca reusesti sa cîstigi liga îti da un lingou de aur si un apartament. Se cîstiga bani, dar eu sînt în Romînia si aici singurul care are dreptul la promovare e Ion Oncescu, pentru ca federatia doar pe el îl protejeaza. E o adevarata mafie“.
Vrea sa devina campion mondial În luna septembrie, Ursu va merge în Italia, la Campionatele Mondiale dupa ce a primit o sponsorizare de 2.000 de euro de la Consiliul Local Fagaras. Apoi, în noiembrie, fagaraseanul va lupta în Polonia, la cel mai puternic turneu din lume. ,,Am vorbit cu presedintele federatiei italiene si a zis ca mondialele din acest an vor fi cele mai dure din ultimii 15 ani pentru ca vin peste 2.000 de concurenti din toata lumea. O sa fie si ukrainianul Andrewy Puskar, principalul meu contracandidat la categorie. Daca îl pun pe el sînt în primii trei luptatori de pe pamîntul asta, la toate categoriile. Oncescu nici nu e în primi 50. S-a laudat ca îl pune pe Puskar, si la Zloti Tur, i-a dat-o rusu la secunda, nici nu l-a simtit pe Oncescu, parca a facut în gol. Si în Polonia o sa fie extrem de greu. Sa vezi acolo deformati, pentru ca nu se face test antidoping “.
,,Lupt pentru fiul meu“ În ciuda faptului ca este un adevarat campion, Puscasu simte ca acest lucru mai mult îi irita pe fagaraseni. ,,Am facut performanta pe puterea mea, pe munca mea si uneori pe bani luati din casa, de ma certam cu nevasta. În oras din pacate am parte mai mult de invidie. Desi eu nu m-am schimbat, unii îsi dau coate si zic, uite si la asta ce s-a ajuns. Ei nu stiu ce înseamna sa îti rupi un os sau sa îti rupi un tendon, sa lucrezi pe 7 milioane ca sa îti tii copilul si familia. Ei nu înteleg ca ala de m-a pus pe mine în finala din Bulgaria e campion european de 5 ani. Eu am ajuns campion numai cu ciorba, altii baga injectii de zeci de mii de euro în ei si tot eu primesc reprosuri din tot orasul. Cel mai important este însa ca familia ma sustine. Baiatul meu imi zice ,,Du-te si rupele mîinile tati“. Pentru el ma lupt acum. Sa vada ca tatal lui nu a fost un nenorocit sau un pierde vara “ a adaugat campionaul.
Rivali de moarte Ioan Oncescu. De acest nume se leaga multe în skandenbergul din România, de la rezultate mondiale la popularizarea sportului la televiziune. Orice tînar practicant îl are ca model pe campionul din Bucuresti. Din pacate, statutul lui Oncescu aduce si un deserviciu destul de mare comunitatii. Si asta pentru ca Federatia Româna de Skandenberg este centrata în jurul lui. Astfel, sportivi ca Ioan Puscasu, sînt condamnati sa ramîna ,,îngropati“ în provincie, departe de recunoasterea pe care ar merita-o. ,,Totul porneste de la faptul ca presedintele federatiei este Cristian Dulgheru, cel care are firma de nutritie Redis. Îl sponorizeaza pe Oncescu, îl scoate în fata în orice imprejurare, organizeaza transmisii televizate doar cu el, vrea sa faca lumea sa creada ca totul în skandemberg înseana Ioan Oncescu. Nu contesta nimeni valoare lui Oncescu, dar mult este si fabricat ca imagine. A mers în Canada, si a iesit campion mondial ca s-a batut cu niste papagali. S-a vazut apoi, cînd a fost invitat la vendetta din Las Vegas care e de fapt valoarea lui. A luat-o cu 6 -0 de la Michael Todd, care s-a jucat cu el. Si la Europenele din Bulgaria, pe mîna stînga, a venit un bulgar si l-a pus de i-a rupt oasele.“
,,Sînt moartea lui Oncescu“ Desi încearca prin toate mijloacele sa demonstreze ca e mai bun decît Oncescu, lui Ursu nu i se ofera sansa de a lupta cu imaginea skandenbergului din România. ,,L-am provocat pe Oncescu de mai multe ori si nu a vrut sa se lupte cu mine. Am vobit si cu el si cu Dulgheru si mi-au spus clar ca asta nu o sa se întîmple în România, ca ei vor sa popularizeze sportul si nu concep sa piarda Oncescu în tara cu cineva. O sa accepte vendette însa numai cu adversari mai slabi. Cu mine nu vrea sa lupte pentru ca stie ca o sa trag la moarte cu el. Nu are nicio sansa. Oncescu nu ma poate vedea în fata ochilor si ma uraste pentru ca stie ca eu sînt moartea lui. Peste un un sau doi, sau trei, o sa îi iau locul. Si daca îl pun în concursuri oficiale o sa spuna ca a avut o zi proasta. Singura vendeta pe care a acceptat-o a fost cu Radu Valahu. Valahu si cu doua mîini daca trage, nu ma poate misca, si el stie lucrul asta. Astept ziua în care o sa accepte Oncescu lupta cu mine, sa îi demonstrez de ce sînt în stare“ spune sportivul.
La 60% din capacitate În cazul campionilor de talia lui Puscasu, un rol important îl joaca nutritia si orele de antrenament. ,,Ursul“ fagarasean este însa un caz atipic. Fara resurse financiare, fara parteneri de antrenament, fara echipament adecvat, la doar 60% din capacitatea sa, reuseste sa faca performanta. ,,Cînd am mers prima data în Italia, am cazut pe spate cu un sac de faina si mi s-a smuls umarul din loc. În bratul drept, cu care concurez, am doua tendoane de plastic si pe aceeasi parte am jumate din piept lipsa. La asta se adauga faptul ca eu de fapt nici acum nu fac skandemberg, pentru ca nu am antrenamente specifice ci fac fiare. Doar de cîteva ori pe an reusesc sa ma antrenez cu adevarat pentru skandenberg. Nu am avut niciun antrenor niciodata, si m-am documentat foarte mult de pe internet. Cel mai greu este însa ca nu am parteneri de antrenament. Campionii rusilor merg în fiecare zi la antrenament si au cîte 30 de oameni pe post de carne de tun. Eu ma antrenez de unul singur, 45 de minute, de 4 ori pe saptamîna“
www.monitorfg.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=816